22 noiembrie 2014

Stii?

Stii ce simt iubite?
Ca vreau sa dispari. Rogu-te sa te transformi intr-un fir de nisip si sa zbori pe tot globul. Astfel, te rog sa analizezi orice femeie de care te lipesti si sa te intrebi: "Ce trebuie sa schimb la mine?"

Stii ce vreau de la tine?
Intelegere si respect. Stiu ca mi le poti oferi. Dar de ce nu vrei? De ce nu incerci sa ma intelegi? Hai incearca...

Stii ce imi doresc?
O relatie sincera si lunga.
Plimbari sub clar de luna. Soapte sincere la ureche. Saruturi pe frunte. Imbratisari calde. Priviri cu subinteles. Maini calde. Convingeri. Priviri spre cer. Batai cu faina. Saruturi in ploaie. Sa fredonam impreuna.

Stii ce am crezut?
Ca esti baiatul perfect. Nu acel stereotip. Perfect pentru mine. As fi vrut sa ma completezi. Suntem precum doi magneti care se resping. Iar am visat cu ochii deschisi. Iar am simtit ca am gasit persoana care ma poate face sa ma indragostesc nebuneste.

Stii ce vreau?
Sa ies din globul meu de cristal si sa iti demonstrez ca nu stii cu cine te-ai pus. Calca gresit si te vei arde. Hai joaca-te cu focul. Ajuta-ma sa scot "666" din mine. Intotdeauna aparentele inseala!

Stii ce aud din ce in ce mai des?
"O asa fata superba nu are iubit?"
Fraiere! Eu te ador si tu nu. Iar altii...altii m-ar vrea langa ei, fraiere.

11 noiembrie 2014

"Doi" de Tony Mott

Ce spun ei?
"Un barbat si o femeie, un cuplu.
O adunare elementara, unul si cu celalalt ar trebui sa dea doi si sa se reduca, in timp, la o singura entitate complexa. Dar ce se intampla cand lipseste sinceritatea? Unitatile ni se aduna.
Doi oameni, aparent aceeasi viata. Dar sunt doua, dierite: una a ei si una a lui. Ca si fetele aceleiasi monede, asa sunt si povestile celor doi despre viata lor impreuna.
Dan dispare fara niciun avertisment dupa cinci ani de casnicie. Rapit, ranit, fugit?
Intrebari la care Adriana trebuie sa gaseasca singura raspunsuri. Afla tarziu, abia atunci cand se descopera pe sine, cea adevarata si numai pentru ca el a avut inaintea ei acest curaj, dar pe care el nu i l-a putut marturisi.
Ceea ce pare simplu, este intotdeauna mult mai complicat."
Ce spun eu?
De fiecare data cand merg la biblioteca si imi aleg urmatoarea "prietena" pentru 3-4 zile, citesc rezumatul autorului.
Initial, romanul "Doi" al lui Tony Mott mi s-a parut un roman banal si in acelasi timp, unul care ma poate tine in suspans. Ceea ce a si facut. In timpul lecturii, am trecut prin mai multe stari: plictiseala (primele 4-5 pagini), curiozitate (motivul disparitiei lui Dan), mila (sarcina pierduta a Adrianei si disparitia lui Dan fara a-i oferi macar o explicatie), suspans (spre sfarsitul romanului, cand Dan ii raspunde Adrianei tot printr-o scrisoare) si bucurie (fiind o femeie frumoasa si desteapta, si-a refacut imediat viata).
Nu am inteles de ce acest Dan s-a implicat intr-o relatue stiind ca este gay. A mintit-o 5 ani de zile si pe langa acest lucru, nu a stiut niciodata cine este. In acest 5 ani biata femeie si-ar fi putut aranja viata foarte frumos si nu ar fi trecut prin respectivele momente.
Ce am invatat din acest roman? 
Analizeaza in detaliu persoana pe care o ai langa tine. Afla cat mai multe despre ea. Nu o neglija. Ascult-o si comunicati.
Nu te aventura intr-o relatie intima fara protectie; nu cred ca el doresti sa ii faci o surpriza si apoi sa te paraseasca.
Nu cauta niciodata omul perfect, pentru ca nu se stie niciodata cand va disparea de langa tine!

Doar o singura data

I-am iubit caracterul. Un barbat in devenire, un viitor mascul feroce. O persoana care nu se exterioriza. Tinea cele mai urate sentimente intr-un sertaras al inimii si zambea. Isi schita acel zambet ironic pe chip, cu toate ca il macina ceva in interior.
Ma placea. Atat stiam. Avea o gandire de om trecut prin viata, iar asta ma atragea la el. Calcula fiecare miscare, fiecare gand si fiecare sentiment.
S-a ferit de multe ori sa imi vorbeasca despre motivele pe care le-a avut in cadrul despartirii. La doi ani dupa acest "eveniment", si-a dat seama ce a pierdut. Probabil a regretat; dar mie nu mi-a mai pasat. Probabil ar vrea sa fim din nou impreuna. Probabil, nu "probabil"..."SIGUR" nu ma avea din nou langa el. A avut aceasta sansa si i-a dat cu piciorul.
Datorita lui, am invatat sa atrag spre oamenii admira atat exteriorul, cat si interiorul. Chiar daca in tinerete suntem "90-60-90", la batranete ne incretim si ramanem cu "Cei 7 ani de acasa", frumusetea inimii, gandurile curate si intelepciunea.

7 noiembrie 2014

O placere

Anul acesta stau acasa. Cu aceasta ocazie, imi "caut" noi activitati. Deoarece sunt o persoana gurmanda, m-am apucat de gatit: prajituri! :)
Nu stiu ce vor spune unii, dar mai nou prefer Raffaello facut in casa decat cel cumparat. De ce?
1. Pentru ca ma bucur mai mult cand le prepar.
2. Stiu ce pun in ele, nu au E-uri si sunt mai moi.

Reteta este foarte usoara (se gaseste la o simpla cautare pe google). Costul ingredientelor ajunge la 20-30 lei. Recomand tuturor aceste delicii.

Celor care se pricep le mai recomand: eclerele, tiramisu, negresa, salam de biscuiti, placinte, poale-n brau sau "Musuroi-ul de cartita".
Pofta buna :*