23 octombrie 2014

O societate de nedescris

Ca foarte multi romani din tara asta, ma holbez si eu la stirile de la ora 19:00. Stiu ca nu e bine, ca televizorul ne indobitoceste, dar simt si eu nevoia sa rad de concetatenii mei batuti in cap.
Ce sa vad in prima faza? Preot pe motocicleta. Da' ce motocicleta!!! Oare avea permis? Fiind si sub influenta alcoolului, intra intr-un zid de beton. Il sustin! Trebuie lansata o noua campanie: jumatate din preoti sa isi cumpere motocicleta si primul lucru pe care trebuie sa il faca se numeste "accident" (cu ghilimelele de rigoare desigur). Ca si asa se inmultesc precum ciupercile dupa ploaie. Si ei, si bisericile. Auzi tu: sa construiasca biserica pe platoul Bucegi. Sa le imprumute cineva un pistol va rog! Multumesc.
***
Alt inteligent: un tinerel care stie ca a contactat virusul HIV de la varsta de 3 ani dintr-un spital, intretine relatii sexuale cu peste 30 de tinere. NEPROTEJAT! Cum Doamne Iarta-ma?! Cu ce au gresit acele tinere (inafara faptului ca sunt fufe)?! Nu tin parte nimanui...dar daca ele au pus botu', s-a terminat distractia. Si fetele au dat mai departe... Si acum sa auzim ca nu stiu cate persoane din acel oras isi fac testul HIV. Asa tarziu? :))
***
Copilita de 14 ani (asa tin minte) de la mine din oras (Galati) fuge de acasa. Afise prin oras cu duiumul. Anunturi in ziarele locale (internet si format fizic). De ce? Pentru ca a fost prinsa de doamna diriginta cu pachetul de tigari si cutia de chibrituri in geanta. Inteligenta de diriginta o ameninta ca le va spune parintilor ce a descoperit! Si in acest mod, papusica le lasa parintilor o scrisoare si fuge de acasa. Inteligent mod de ati rezolva problemele...dar ce sa le ceri? Joaca hormonii in ei si noi vrem sa fie niste oameni de nota 10+.

Asta este societatea in care traim. Tigari, droguri si sex de la 13-14 ani.
Concluzie: nu ma mai mira nimic. Dar imi este frica de viitor. Daca acum, in 2014 este asa...ce va fi in 2025? Imi este si frica sa ma gandesc.

15 octombrie 2014

Suflet strans

Imi este dor de el.
Imi este dor de momentul in care ma strangea in brate si ma saruta pe frunte.
Imi este dor de zilele de vara in care ma plimbam singura prin oras.
Imi este dor de muzica veche.
Imi este dor de jocurile din copilarie.
Imi este dor de topoganul din piatra pe care imi murdaream pantalonii in fiecare zi.
Imi este dor de vacantale la tara la bunici, in care plictiseala nu exista.
Imi este dor de vremurile in care nu exista internet.
Imi este dor de capsuni.
Imi este dor de prietenii din copilarie.
Imi este dor de doamna invatatoare din clasele I-IV.
Imi este dor de momentele in care ma jucam cu papusile.
Imi este dor de complimente.
Imi este dor sa zambesc din motive intemeiate.
Imi este dor de..."noi".

12 octombrie 2014

Lectura intre placere si obligatie.

Intotdeauna am scris din placere. Toate poeziile si povestioarele au fost redactate cu mult suflet si multa pasiune. Si tocmai din dorinta de a-mi "etala" ideile pe o foaie, am deschis acest blog.
La inceputul clasei a 9-a, cand inspiratia era in floare, blogul pe care l-am detinut era colorat. Plin de poezii scurte si la obiect. Sentimente asternute pe o foaie alba, o inima sfasiata si dorinta de a-mi reveni. Si chiar aceasta dorinta m-a impins spre lectura.

Cand eram mica, nu prea citeam (poate doar ce mi se cerea la scoala). Nu imi placea si gata.
Cand am intrat la liceu, am intalnit alti oameni. Alte personalitati, alte idei si alte aspiratii. A trebuit sa ma conformez cu noile cerinte si sa ma reorientez. Am descoperit in acel moment doua mari placeri, care pe parcurs au devenit hobby-uri: matematica si cititul. Citeam tot ce mi se cerea la limba si literatura romana; "Ion", "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", "Mara" etc. Si brusc am dat de Marc Levy. Un scriitor de a carui romane m-am indragostit. Si cititoare am ramas. Orice carte care arata bine, a carui mesaj de pe spatele cartii are acel ceva, ma atrage. Imi educ gusturile si incerc ceva nou la fiecare vizita pe care o "efectuez" la biblioteca.

Lectura ne traseaza drumuri spre alte lumi. Ne schiteaza multe zambete pe chip, indiferent de vreme, de moment si de subiect. Ne ofera o stare de euforie in foarte multe cazuri si ne ajuta sa ne sustinem opiniile. Ne dezvolta vocabularul.
"Gandeste de 10 ori si vorbeste o singura data."