11 noiembrie 2014

Doar o singura data

I-am iubit caracterul. Un barbat in devenire, un viitor mascul feroce. O persoana care nu se exterioriza. Tinea cele mai urate sentimente intr-un sertaras al inimii si zambea. Isi schita acel zambet ironic pe chip, cu toate ca il macina ceva in interior.
Ma placea. Atat stiam. Avea o gandire de om trecut prin viata, iar asta ma atragea la el. Calcula fiecare miscare, fiecare gand si fiecare sentiment.
S-a ferit de multe ori sa imi vorbeasca despre motivele pe care le-a avut in cadrul despartirii. La doi ani dupa acest "eveniment", si-a dat seama ce a pierdut. Probabil a regretat; dar mie nu mi-a mai pasat. Probabil ar vrea sa fim din nou impreuna. Probabil, nu "probabil"..."SIGUR" nu ma avea din nou langa el. A avut aceasta sansa si i-a dat cu piciorul.
Datorita lui, am invatat sa atrag spre oamenii admira atat exteriorul, cat si interiorul. Chiar daca in tinerete suntem "90-60-90", la batranete ne incretim si ramanem cu "Cei 7 ani de acasa", frumusetea inimii, gandurile curate si intelepciunea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu